marți, 23 februarie 2010

Calator

...Noi prietenii, o noua viata. Fiindca felul in care am vazut ca traiesc oamenii aia, fericiti cu atat de putine si pretuind atat viata, mi-a schimbat felul de a fi. Multi povestitori despre Peru vorbesc de Machu Picchu, desigur. Ori despre Titicaca. Ce e, cum e, de cand si cine. Eu nu pot sa vorbesc exact depre ce mi-a placut mai mult: oamenii. Pentru ca intelegi doar daca esti colo. Sa-i vezi in soarele ala, dansand pe strazi. Ori bucurandu-se ca au apa. Ori atingand cu respect pe copii si pe batrani. Poate eu am vazut doar frumosul. Poate asa o fi. Dar ei m-au invatat.

...Acum cativa ani am cunoscut in delta Dunarii, la Sfantul Gheorghe, un neamt, Andreas. Tot povesteam noi de locuri de vizitat din Romania. La un moment dat, mi-a spus ca el crede ca a vizitat mai multe locuri in Romania decat am vizitat eu. M-au durut vorbele lui in acel moment. Cum adica, el neamt sa vada mai mult decat am vazut eu, roman? El mi-a spus ca este normal sa fie asa. Noi nu avem o cultura a calatoriei. Un strain cand vine intr-o tara straina, sta o luna, doua si atunci are timp si doreste sa vada cat mai multe.
Noi nu avem nici bani si de obicei plecam intr-un concediu de maxim 2 saptamani undeva. Cica sa ne distram sau sa ne odihnim. Noi nu vrem sa cunoastem oameni.
De atunci am incercat sa nu mai petrec nici un weekend in oras. Banuiesc ca sunt multi oameni ca mine. Unii nu au posibilitatea sa calatoreasca, alti viseaza. Sunt sigur ca intre parintii si prietenii nostrii mai in varsta multi au visat la calatorii. Daca nu ai banii, cauta alta cale de a calatori, nu renunta la vis. Daca vrei sa calatoresti, dar vrei sa o faci in conditii bune si nu ai bani, atunci stai acasa. Aceste insemnari nu sunt pentru tine. Cred ca, calatorind devii mai bun si mai ingaduitor. Am citit undeva o fraza care mi-a placut mult: uneori cel mai scurt drum spre sufletul nostru este inconjurand lumea. Sau asa ceva. Mi-a placut mult....


Ramane socul intalnirii cu oameni care pot fi fericiti in tara lor, oameni cu zambetul pe buze, iar saracia...nimeni nu iti poate da dimensiunea ei pana nu parasesti Europa(tara ta mai mare si mai civilizata)pentru a te intalni cu Lumea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu